Protestul pașnic din 7 aprilie 2009 a fost compromis. Mihai Isac: „Provocări puse la cale de structuri subordonate intereselor Federației Ruse”

Evenimentele din 7 aprilie 2009 sunt văzute în mod diferit, iar societatea este încă divizată în interpretarea acestora. Unii consideră protestele de acum 17 ani drept un moment de trezire civică, alții le percep drept un atac asupra puterii de atunci. 7 aprilie 2009 nu a fost închis nici istoric, nici moral, afirmă analistul politic din România, Mihai Isac.

Expertul susține că o problemă majoră rămâne lipsa unei clarificări complete a evenimentelor. „Investigațiile au fost reluate, dar nu există rezultate publice concrete, iar dosarele nu sunt pe deplin desecretizate”, a declarat Isac pentru MOLDPRES.

„Provocări puse la cale de structuri subordonate intereselor Federației Ruse”



Mihai Isac, analist politic: „Pe 7 aprilie 2009, după alegerile parlamentare din 5 aprilie, zeci de mii de oameni, mai ales tineri, au ieșit în centrul Chișinăului, contestând rezultatul scrutinului falsificat. Protestul, pornit pașnic, a degenerat pe fondul provocărilor puse la cale de structuri subordonate intereselor Federației Ruse.

Peste 600 de tineri au fost reținuți, bătuți, umiliți și torturați în comisariate, iar cazul-simbol al represiunii rămâne moartea lui Valeriu Boboc. La 17 ani distanță, ancheta nu este lămurită pe deplin, iar statul a plătit despăgubiri de peste 5 milioane de lei după condamnări la CtEDO și înțelegeri cu victimele.

Astăzi, 7 aprilie este privit în două chei. Pentru actuala conducere și o parte importantă a societății civile, este un moment de trezire civică și o lecție despre cât de repede poate statul să-și agreseze propriii cetățeni. Pentru foști actori ai regimului comunist sau apropiați intereselor ruse, el rămâne descris drept un atac asupra puterii de atunci sau o revoluție atipică.

Faptul că există și azi aceste lecturi concurente arată că 7 aprilie nu a fost închis nici istoric, nici moral.

Cea mai mare restanță este că nicio guvernare nu a făcut lumină deplină. Amnesty International Moldova spune că, deși investigațiile au fost reluate în 2021, nu au fost comunicate public rezultate concrete, iar dosarele nici măcar nu au fost desecretizate complet. Memoria evenimentelor se stinge tocmai din cauza tăcerii instituțiilor și a lipsei accesului la documente.

Pe scurt, clasa politică a eșuat nu doar să facă dreptate, ci și să construiască o memorie publică onestă a lui 7 aprilie.


	
GALERIE FOTO // Protestele din 7 aprilie 2009, în obiectivul MOLDPRES


Credibilitatea proiectului european, compromisă de corupție, frauda bancară și capturarea instituțiilor 

Așteptările publicului au fost însă înșelate de o parte a clasei politice care s-a legitimat prin discursul pro-european. În epoca Filat și în anii dominați de Plahotniuc, corupția, frauda bancară și capturarea instituțiilor au compromis credibilitatea proiectului european.

Filat a fost condamnat în 2016 la nouă ani pentru corupție și abuz de putere, iar în 2019 Parlamentul a declarat că instituțiile statului au fost capturate, denunțând regimul oligarhic condus de Vladimir Plahotniuc. În același timp, Uniunea Europeană a redus sau a suspendat finanțări din cauza deteriorării statului de drept.

De aceea, concluzia este simplă: speranța europeană a rămas, dar încrederea oarbă în politicienii pro-europeni s-a rupt.

„Speranța europeană din 2009 s-a concretizat” 

În 17 ani, societatea moldovenească a devenit mai liberă și mai plurală decât era în 2009. Republica Moldova are astăzi un mediu electoral competitiv, iar libertățile de exprimare, asociere și religie sunt, în linii mari, protejate.

Totuși, este și o societate profund polarizată, iar această polarizare s-a văzut limpede la referendumul constituțional din 20 octombrie 2024 privind UE, validat cu 50,35% voturi pentru și 49,65% împotrivă.Dacă ne uităm la parcursul european, speranța din 2009 nu s-a stins, ci s-a concretizat.

Republica Moldova a obținut regim fără vize în 2014, Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană a intrat pe deplin în vigoare în 2016, țara a devenit stat candidat în 2022, iar negocierile de aderare au fost deschise oficial în iunie 2024. După validarea referendumului de către Curtea Constituțională, integrarea europeană a devenit și obiectiv strategic înscris în Constituție. Așadar, speranța europeană a rămas.

Cât de mult s-a transformat clasa politică?

Clasa politică s-a transformat doar parțial. S-au schimbat generațiile și limbajul public, iar integrarea în UE a devenit o axă centrală a vieții politice. Totuși, problemele vechi persistă.

Testul decisiv rămâne tot 7 aprilie. Atât timp cât adevărul complet nu este spus, dosarele nu sunt pe deplin desecretizate, iar dreptatea nu este făcută până la capăt, transformarea clasei politice rămâne incompletă.

O clasă politică se măsoară nu doar prin declarații europene, ci și prin capacitatea de a face dreptate pentru propriile traume fondatoare.

Iar aici, Republica Moldova încă are o restanță majoră”.


	
FOTO // 17 ani de la 7 aprilie 2009: Protestele care au schimbat vectorul de dezvoltare a țării, încă pline de necunoscute