FOTO // Chișinăul de odinioară: povești și tradiții mai puțin cunoscute ale capitalei

Capitala Republicii Moldova, Chișinăul, care pe vremuri era un târg, păstrează istorii și tradiții mai puțin cunoscute, transmise din generație în generație. Printre acestea se numără legenda mămăligii tăiate cu ața, povestită de Liubovi Coșman, muzeograf la Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău, amenajat în Turnul de Apă, relatează MOLDPRES.


„Strămoșii noștri aveau frică de Dumnezeu și, ca Dumnezeu să nu te lipsească de pâine, ei niciodată nu tăiau mămăliga cu cuțitul, ci cu ața. Cuțitul era arma păgânului, iar mămăliga era acoperită cu un prosop. Așa se păstra respectul pentru această mâncare, pe care oamenii o considerau a doua pâine, pâinea sfântă”, a declarat pentru MOLDPRES, Liubovi Coșman.




Muzeografa spune că povestea este legată de vremurile în care oamenii se confruntau cu lipsuri, iar mămăliga era una dintre principalele surse de hrană pentru familie. Legenda, transmisă de la o generație la alta, vorbește despre teama de foamete și despre respectul pentru hrana pe care o aveau oamenii pe masă.


„Nu era ca astăzi, când puteai să mergi în hambar și să iei grâu. Dacă hambarul era gol, cu ce îți hrăneai copiii? Atunci nu aveai toate lucrurile pe care le avem astăzi. De aceea, mămăliga era atât de prețuită și oamenii aveau grijă de ea. Nu o tratau ca pe un simplu fel de mâncare, ci ca pe ceva de care depindea viața familiei”, povestește muzeografa.


Liubovi Coșman precizează că această istorie trebuie înțeleasă ca o legendă transmisă din bătrâni. Ea spune că a împărtășit-o și unor vizitatori interesați de trecutul orașului, iar povestea a stârnit curiozitatea celor care au ascultat-o.

O altă informație mai puțin cunoscută despre Chișinăul de odinioară ține de morile care funcționau în zona Văii Morilor. Acolo, oamenii își măcinau porumbul pentru a obține făina din care pregăteau mămăliga.


„O curiozitate pe care lumea nu o știe este că, în zona Văii Morilor, erau mori de vânt și mori de apă. Acolo se măcina făina de porumb. Noi poate trecem astăzi prin acele locuri și nu ne mai gândim cum arăta viața oamenilor de atunci, de unde își luau făina și cât de importante erau aceste mori pentru gospodăriile lor”, spune Liubovi Coșman.




Muzeografa, care activează în domeniu din 1987, le povestește vizitatorilor și despre începuturile Chișinăului. Prima atestare documentară a localității este din 17 iulie 1436, când Chișinăul era o așezare mică.


„Hrisovul este semnat de doi frați, Ilie și Ștefan. Dacă ne imaginăm cum arăta atunci Chișinăul, trebuie să ne gândim la o așezare foarte mică, cu case de lut, acoperite cu paie și stuf. Nu era orașul pe care îl cunoaștem astăzi. Chișinăul s-a dezvoltat în timp, iar începuturile lui trebuie căutate în zona râului Bâc și a bisericii Măzărache”, explică muzeografa.




Potrivit Agenției Naționale a Arhivelor, hrisovul din 17 iulie 1436 menționează localitatea sub numele de „Cheșenăul lui Acbaș”, pe valea Bâcului. Documentul original se păstrează la Arhiva Centrală a Documentelor Istorice din Varșovia.

Un alt moment important este 2 martie 1666, când Chișinăul este atestat ca târg. Liubovi Coșman explică faptul că termenul desemna statutul localității de atunci, iar această etapă este menționată și în lucrarea lui Dimitrie Cantemir despre Moldova.


„La 2 martie 1666, Chișinăul este atestat ca târg, adică primește acest statut în documentele vremii. Despre localitate aflăm și din descrierea Moldovei făcută de Dimitrie Cantemir, care a fost membru al Academiei din Berlin. Lui i s-a încredințat descrierea orașelor Moldovei, a obiceiurilor și a tradițiilor. Despre Chișinău se menționează că era un mic târg în ținutul Lăpușnei, iar locuitorii erau numiți târgoveți. Asta ne ajută să înțelegem cât de diferit era orașul de astăzi față de localitatea de atunci”, afirmă muzeografa.


Liubovi Coșman atrage atenția și asupra unei alte distincții importante pentru locuitorii capitalei: Ziua orașului și hramul nu sunt aceeași sărbătoare. Ziua Chișinăului este marcată pe 17 iulie, data primei atestări documentare, iar hramul este sărbătorit pe 14 octombrie, de Acoperământul Maicii Domnului.


„Oamenii vin la muzeu și spun că este Ziua orașului, dar noi le explicăm că astăzi este hramul. Ziua orașului este pe 17 iulie. Hramul a fost inițiat în 2005, când Serafim Urechean era primar. El a venit cu ideea ca și Chișinăul să aibă hram, așa cum au localitățile din Republica Moldova. De atunci, sărbătorim hramul pe 14 octombrie, iar data de 17 iulie rămâne legată de prima atestare documentară a orașului”, precizează muzeografa.


De-a lungul secolelor, Chișinăul s-a transformat dintr-o mică așezare agricolă într-un important centru comercial, apoi într-o capitală administrativă și culturală. În secolul al XIX-lea, orașul a fost desemnat centrul administrativ al regiunii, perioadă în care au fost ridicate monumente emblematice precum Catedrala Mitropolitană, Arcul de Triumf și Gara.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sub îndrumarea arhitectului Alexandru Bernardazzi, Chișinăul și-a schimbat înfățișarea: s-au construit clădiri monumentale, s-au trasat străzi, s-a amenajat parcul orășenesc — astăzi Parcul „Ștefan cel Mare și Sfânt”. Orașul a devenit un centru de cultură, educație și comerț.

Perioada interbelică a adus o dezvoltare economică și socială intensă: au fost deschise școli, teatre, tipografii, fabrici și bănci, iar Chișinăul s-a integrat în viața culturală a României Mari. După al Doilea Război Mondial, orașul a trecut prin transformări radicale, devenind capitala RSS Moldovenești, iar după 1991 — capitala Republicii Moldova independente.Astăzi, Chișinăul este un oraș modern, dar care își păstrează identitatea și tradițiile. De Hram, locuitorii se adună la slujbe, se roagă pentru pace și prosperitate, iar în gospodării se pregătesc mese de sărbătoare, păstrând obiceiul de a primi oaspeți cu inimă deschisă.