Mihai Isac: Programul Guvernului Tofan pune accent pe beneficiile integrării europene: „Apropierea de UE trebuie să fie simțită în veniturile oamenilor”

Programul de activitate al Guvernului, intitulat „Economie europeană, stat eficient”, prezentat în Parlament de premierul desemnat Vasile Tofan împreună cu echipa sa guvernamentală, propune o agendă amplă de reforme, axată pe relansarea economiei, accelerarea integrării europene și modernizarea instituțiilor statului. 

Într-o analiză pentru MOLDPRES, expertul român în relații internaționale și securitate Mihai Isac apreciază că programul de guvernare depășește nivelul unei simple declarații de intenție și încearcă să răspundă atât așteptărilor societății, cât și criticilor formulate la adresa guvernărilor precedente, prin obiective clare și măsurabile în principalele domenii de interes public.



Mihai Isac: Cele cinci priorități, precum relansarea economiei, accelerarea aderării la Uniunea Europeană, construirea unui stat eficient și digital, consolidarea securității și justiției, respectiv creșterea calității vieții, alcătuiesc o agendă care atinge aproape fiecare mare temă a dezbaterii publice din Republica Moldova.

Documentul este conceput astfel încât să ofere un răspuns mai multor categorii sociale în același timp. Mediului de afaceri îi promite reguli stabile, reducerea controalelor excesive, simplificarea procedurilor și acces mai bun la finanțare. Funcționarilor și instituțiilor le propune profesionalizare, digitalizare și responsabilitate managerială. Persoanelor vulnerabile le garantează păstrarea unor mecanisme țintite de protecție, inclusiv a compensațiilor la energie. Autorităților locale le promite competențe mai clare și primării mai puternice, chiar dacă această direcție presupune o reformă administrativă dificilă. Partenerilor europeni le oferă termene, indicatori și angajamente privind transpunerea legislației europene.

Faptul că premierul desemnat a purtat consultări cu miniștrii din fostul guvern, mediul de afaceri, sindicatele, patronatele, administrația publică locală și societatea civilă întărește ideea unui program redactat nu doar pentru a obține votul Parlamentului, ci și pentru a preveni o parte dintre obiecțiile care ar putea apărea în timpul implementării. Programul este, din această perspectivă, și un exercițiu de anticipare politică, încearcând să identifice din timp grupurile care ar putea fi afectate de reforme și să le transmită că interesele lor au fost luate în calcul.



Ambiția economică și europeană

Cea mai evidentă schimbare de accent este plasarea economiei în centrul discursului guvernamental. Programul pornește de la constatarea că ritmul de creștere este insuficient, baza de contribuabili se reduce, deficitul de forță de muncă se agravează, iar îmbătrânirea populației pune presiune pe pensii și servicii publice. Răspunsul propus este stimularea inițiativei private, atragerea investițiilor, sprijinirea exporturilor și creșterea productivității. În primele 100 de zile sunt anunțate limitarea controalelor excesive, inventarierea barierelor administrative, adoptarea politicii fiscale pentru 2027 și selectarea proiectelor industriale și logistice prioritare.

Ambiția nu se oprește însă la relansarea economiei. Programul leagă dezvoltarea economică de aderarea la Uniunea Europeană și transformă integrarea într-un mecanism general de modernizare. Obiectivul este finalizarea negocierilor și pregătirea Tratatului de Aderare până la sfârșitul anului 2028, astfel încât Republica Moldova să fie pregătită pentru aderare până în 2030. În același timp, documentul urmărește valorificarea celor 1,9 miliarde de euro disponibile prin Planul de Creștere al Uniunii Europene, dar recunoaște că absorbția banilor va depinde de instituții capabile, proiecte bine pregătite și o administrație mai eficientă. De asemenea, orice evoluție politică este influențată și de realitatea politică din statele membre UE.

Această legătură dintre economie și aderare este importantă politic. Integrarea europeană nu mai este prezentată doar ca obiectiv diplomatic sau identitar, ci ca soluție pentru infrastructură, competitivitate, investiții, salarii și servicii publice. Astfel, programul încearcă să răspundă criticii potrivit căreia beneficiile parcursului european sunt prea abstracte pentru o parte a populației. Mesajul este că apropierea de Uniunea Europeană trebuie să fie simțită nu numai în negocieri și documente, ci și în calitatea drumurilor, în accesul la finanțare, în funcționarea instituțiilor și în veniturile oamenilor.

În același timp, alegerea unor termene atât de ambițioase are rolul de a introduce presiune asupra aparatului de stat. Fiecare minister urmează să fie evaluat nu doar după numărul actelor normative adoptate, ci și după îndeplinirea angajamentelor de aderare și efectele reformelor asupra economiei și calității vieții. Documentul propune inclusiv monitorizare digitală, evaluări trimestriale și o rată anuală de implementare a angajamentelor europene de peste 90%.





 „Un stat mai puternic în justiție, securitate, sănătate, educație și protecție socială”

Caracterul ambițios al programului rezultă și din încercarea de a împăca obiective care, la prima vedere, intră în conflict. Guvernul promite un stat mai mic, mai puțin prezent, cu mai puține suprapuneri și controale, dar în același timp un stat mai puternic în justiție, securitate, sănătate, educație și protecție socială. Promite o colectare fiscală mai bună, dar și un mediu favorabil investițiilor. Propune reducerea cheltuielilor ineficiente, dar și salarizarea competitivă a specialiștilor necesari aderării.

Aceste tensiuni nu sunt ascunse. Programul încearcă să le gestioneze prin indicatori, digitalizare, evaluarea performanței și direcționarea resurselor către domeniile considerate esențiale. De pildă, își asumă creșterea predictibilă a salariului minim până în 2030, menținerea compensațiilor energetice pentru gospodăriile vulnerabile și modernizarea serviciilor sociale. În același timp, cere un sistem transparent de salarizare în sectorul public, fără remunerații excesive, sporuri opace sau excepții nejustificate, păstrând posibilitatea unor plăți competitive pentru funcțiile critice și competențele rare.

Programul pare să fi preluat lecțiile conflictelor recente legate de reforma fiscală, salariile din instituțiile publice și reorganizarea administrației. În loc să insiste asupra unei singure formule, documentul menține ținta de majorare a încasărilor fiscale, dar lasă loc pentru recalibrarea instrumentelor. În reforma administrației, susține amalgamarea, restructurarea nivelului raional și comasarea instituțiilor centrale cu funcții suprapuse, dar precizează că reorganizarea trebuie să protejeze capacitatea necesară aderării și funcțiile esențiale ale statului.

Aceasta este, probabil, una dintre cele mai importante trăsături ale programului. Documentul încearcă să nu lase nicio categorie majoră de critici fără un răspuns. Antreprenorilor li se spune că statul va reduce birocrația. Salariaților li se promite creșterea veniturilor și protecția drepturilor. Contribuabililor li se spune că instituțiile publice vor începe prin a-și reduce propria risipă. Funcționarilor li se garantează că restructurarea nu va elimina competențele indispensabile. Persoanelor vulnerabile li se promite că eficientizarea nu va însemna abandonarea protecției sociale.

Prin urmare, documentul nu elimină criticile, dar încearcă să le dezamorseze înainte ca ele să se transforme în blocaje politice. Mesajul său este că reformele vor continua, însă costurile, ritmul și excepțiile vor fi gestionate mai atent. Principalul test va fi capacitatea Guvernului de a păstra acest echilibru după trecerea de la formulările generale la proiecte de lege, bugete și reorganizări concrete. Fără un sprijin politic clar, Guvernul Tofan nu va reuși să implementeze decât o mică parte a reformelor dorite.



Continuitate, nu schimbare de regim

Componența propusă a Cabinetului confirmă aceeași logică. Din lista anunțată rezultă că 12 dintre cei 16 titulari ai portofoliilor ministeriale rămân în funcție, iar schimbările sunt limitate la Agricultură, Finanțe, Sănătate și Cultură. Sunt păstrați responsabilii pentru integrare europeană, afaceri externe, economie și digitalizare, infrastructură, reintegrare, interne, justiție, educație, apărare, energie, muncă și mediu.

Această formulă transmite că venirea unui nou prim-ministru nu înseamnă anularea proiectelor începute și nici o ruptură de orientare. Într-un moment în care negocierile de aderare cer continuitate administrativă, memoria instituțională reprezintă un avantaj. Schimbarea simultană a majorității miniștrilor ar fi produs luni de acomodare, ar fi întârziat decizii și ar fi creat incertitudine pentru instituții, investitori și partenerii externi.

Păstrarea echipei are și o semnificație politică. Noul premier nu încearcă să își construiască legitimitatea prin delimitarea totală de predecesor, ci prin promisiunea că va accelera și va coordona mai bine o direcție deja stabilită. Cele patru înlocuiri pot fi interpretate drept intervenții punctuale în domenii sensibile, nu drept o respingere generală a activității fostului Cabinet.

Continuitatea poate proteja inclusiv procesul de aderare. Miniștrii care au participat deja la negocieri, au relații cu instituțiile europene și cunosc angajamentele asumate nu trebuie să reînvețe dosarele de la zero. În același timp, noul premier poate introduce un alt stil de coordonare, fără a demonta infrastructura administrativă construită până în prezent.

Există însă și reversul acestei continuități simbolice. Noul guvern va moșteni nu doar proiectele și experiența echipei precedente, ci și întârzierile, nemulțumirile și responsabilitatea pentru politicile deja contestate. De aceea, continuitatea trebuie însoțită de o explicație credibilă privind ceea ce se păstrează, ceea ce se corectează și ceea ce va fi făcut diferit.





Un guvern tehnocratic, dependent de politică

Cabinetul Tofan poate fi descris mai exact ca un guvern cu profil tehnocratic, nu ca unul apolitic. Experiența premierului desemnat în investiții, limbajul managerial al programului și accentul pus pe productivitate, indicatori, digitalizare și evaluarea rezultatelor susțin această caracterizare. Se încearcă proiectarea imaginii unui executiv orientat spre soluții, mai puțin preocupat de confruntarea partizană și mai mult de administrarea eficientă a statului.

Totuși, cele mai importante măsuri din program nu sunt pur tehnice. Reforma fiscală stabilește cine și cât plătește. Reforma administrației decide ce instituții, raioane sau structuri vor fi comasate și ce comunități își vor pierde actualul centru de decizie. Restructurarea întreprinderilor de stat, listarea sau privatizarea unor active, reforma justiției, politica socială și consolidarea apărării presupun alegeri politice, redistribuirea resurselor și asumarea unor costuri.

De aceea, competența tehnică nu poate înlocui susținerea politică. PAS deține 55 dintre cele 101 mandate parlamentare, ceea ce oferă Cabinetului o bază numerică suficientă. Dar o majoritate de voturi nu este același lucru cu o susținere politică activă. Partidul de guvernământ va trebui să explice reformele, să le apere public, să mențină coordonarea parlamentară și să își asume inclusiv măsurile nepopulare, nu să lase premierul și miniștrii să suporte singuri costul politic. Această susținere este cu atât mai importantă cu cât aproape toate formațiunile de opoziție au refuzat să participe la consultările privind desemnarea premierului.

Mandatul precedent s-a încheiat după numai opt luni, prin demisia lui Alexandru Munteanu. Durata redusă a acelui cabinet face inevitabilă întrebarea dacă noul premier va beneficia de o relație mai clară și mai stabilă cu majoritatea care îl învestește.

Sprijinul politic nu trebuie să însemne controlul de partid asupra fiecărei decizii administrative. Dimpotrivă, premierul trebuie să beneficieze de autonomie managerială și de posibilitatea de a cere performanță miniștrilor. Dar autonomia trebuie dublată de un acord politic clar asupra priorităților, calendarului și costurilor reformelor. În lipsa acestui acord, orice măsură dificilă riscă să fie prezentată drept inițiativa personală a unui tehnocrat, iar partidul să se distanțeze atunci când apar nemulțumiri.



Contract cu societatea

Programul Tofan este ambițios tocmai pentru că încearcă să cuprindă simultan relansarea economică, aderarea europeană, reforma statului, securitatea și protecția socială. El încearcă să răspundă antreprenorilor care cer mai puțină birocrație, cetățenilor care cer servicii mai bune și venituri mai mari, partenerilor europeni care cer reforme credibile și celor care se tem că restructurarea va produce pierderi sociale.

Păstrarea celei mai mari părți a echipei guvernamentale oferă continuitate și reduce riscul unei perioade lungi de reașezare. Profilul tehnocratic al premierului poate aduce disciplină managerială, o relație mai bună cu investitorii și o cultură a evaluării rezultatelor. Dar succesul va depinde de capacitatea majorității politice de a transforma programul într-un contract asumat, nu doar într-un document votat.

Guvernul Tofan va avea nevoie de priorități clare, termene publice și o comunicare care să explice nu doar beneficiile finale, ci și costurile imediate ale reformelor. Mai ales, va avea nevoie de o susținere politică vizibilă și constantă. Un executiv tehnocratic poate proiecta și administra schimbarea. Numai o majoritate politică dispusă să își asume consecințele o poate face durabilă.



Premierul desemnat Vasile Tofan a prezentat programul de guvernare în Parlament. Mandatul noului Guvern va fi axat pe direcția „Republica Moldova – o țară europeană, sigură și prosperă, în care inițiativa privată creează creștere, iar un stat eficient și competent livrează servicii publice de calitate, care îmbunătățesc viața oamenilor”.


	
Premierul desemnat, Vasile Tofan, a prezentat în Parlament Programul de activitate și componența noului Guvern: „Am un plan pentru această țară și sunt hotărât să mă bat pentru o economie mai puternică, pentru un stat mai eficient și pentru o viață mai bună pentru oameni”


Tofan a declarat că prioritatea de pornire a Executivului este să readucă încrederea, energia și inițiativa în economie, iar „ambiția este ca Republica Moldova să devină cea mai prietenoasă țară europeană pentru antreprenori”.


	
Principalele reforme economice, propuse de Guvernul Tofan: „Ambiția este ca Republica Moldova să devină cea mai prietenoasă țară europeană pentru antreprenori”