Petrolul ar putea urca la 120-140 de dolari pe baril

Preţurile petrolului au revenit marţi pe creştere, în condiţiile în care perspectivele unui acord rapid între Statele Unite şi Iran pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz se îndepărtează. Analiştii avertizează că reacţia relativ moderată a pieţei s-ar putea schimba rapid dacă blocajul se prelungeşte şi stocurile de petrol continuă să scadă, relatează CNBC, preluat de news.ro și MOLDPRES.

Cotaţia petrolului Brent a urcat marţi cu 0,6%, la 88,2 de dolari pe baril, după ce încheiase săptămâna trecută în jurul nivelului de 83 de dolari. Preţul rămâne însă mult sub maximul de peste 110 dolari pe baril atins în luna mai. Cotaţia petrolului WTI, de referinţă în SUA, a avansat cu un procent apropiat, la 82,56 dolari pe baril.

Petrolul Brent a scăzut cu peste 7% săptămâna trecută, după ce oficialii americani au sugerat că un acord cu Teheranul pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz ar putea fi iminent.

Acordul nu s-a materializat însă, iar perspectivele s-au deteriorat în weekend.

Iranul insistă că Washingtonul trebuie să îndeplinească mai multe condiţii înainte ca strâmtoarea să poată fi redeschisă. În acelaşi timp, preşedintele american Donald Trump a sugerat o schimbare de strategie, indicând că administraţia sa ar putea miza mai degrabă pe intensificarea presiunii economice asupra Teheranului decât pe noi atacuri militare imediate.

Pieţele sunt susţinute deocamdată de negocierile dintre Iran şi Oman privind crearea unei rute temporare de navigaţie prin strâmtoare şi de perspectiva evitării, cel puţin pe termen scurt, a unei noi escaladări militare între SUA şi Iran.

Modupe Adegbembo, economist la Jefferies, consideră că investitorii continuă să creadă că va fi găsită o formă de compromis care să permită creşterea fluxurilor de petrol şi mărfuri prin Strâmtoarea Ormuz.

Această încredere are însă o limită de timp.

Dacă actuala situaţie se prelungeşte până la sfârşitul acestei săptămâni sau intră în săptămâna următoare fără progrese semnificative, reacţia preţurilor ar putea deveni mult mai puternică, avertizează economistul.

În prezent, piaţa încearcă practic să evalueze simultan două scenarii opuse: reluarea rapidă a fluxurilor energetice prin Ormuz sau o închidere prelungită a strâmtorii.

Kieran Tompkins, economist specializat în climă şi materii prime la Capital Economics, consideră că nivelul încă relativ moderat al petrolului reflectă tocmai faptul că investitorii nu au abandonat scenariul unei redeschideri rapide.

Dacă impasul continuă, piaţa va trebui însă să atribuie o probabilitate tot mai mare scenariului unei închideri de lungă durată.

În această situaţie, contractele petroliere cu livrare apropiată ar putea creşte semnificativ, mai ales dacă piaţa începe din nou să se concentreze asupra riscului atingerii unui "punct critic" al aprovizionării.

Acesta ar apărea atunci când stocurile disponibile nu ar mai putea absorbi deficitul de ofertă. Pentru restabilirea echilibrului, cererea ar trebui atunci redusă printr-o creştere puternică a preţurilor.

Capital Economics estimează că, dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă, iar stocurile de petrol ale statelor dezvoltate continuă să se reducă rapid, piaţa ar putea ajunge la acest punct critic în jurul începutului trimestrului al patrulea.

Într-un asemenea scenariu, preţurile ar putea urca în zona de 120-140 de dolari pe baril, pe baza reacţiilor observate în perioade istorice comparabile de deficit sever al ofertei.

Un asemenea nivel ar reprezenta o creştere de aproximativ 36%-59% faţă de cotaţia Brent de aproape 88 de dolari înregistrată marţi dimineaţă.

Unul dintre factorii care au limitat până acum creşterea petrolului a fost reducerea temporară a importurilor Chinei.

Amrita Sen, fondatoarea şi directoarea de cercetare a Energy Aspects, apreciază că Beijingul a contribuit decisiv la echilibrarea pieţei în luna mai prin diminuarea achiziţiilor de ţiţei.

Situaţia începe însă să se schimbe. Importurile chineze de petrol şi-au revenit în iulie şi sunt aşteptate să crească în continuare în august.

O revenire puternică a cererii chineze ar elimina astfel unul dintre principalele mecanisme care au compensat până acum deficitul de aprovizionare provocat de perturbarea traficului prin Ormuz.

Presiunile asupra pieţei nu provin numai din Strâmtoarea Ormuz.

Atacurile Houthi asupra infrastructurii din Arabia Saudită continuă, adăugând un nou risc pentru aprovizionarea globală într-un moment în care capacitatea pieţei de a compensa pierderile de producţie şi transport este atent urmărită.

Arabia Saudită reprezintă una dintre principalele surse de stabilitate ale pieţei mondiale a petrolului, iar eventualele perturbări suplimentare ale infrastructurii sale ar putea amplifica rapid presiunile asupra preţurilor.

Până acum, efectele blocării Strâmtorii Ormuz au fost atenuate de mai mulţi factori: folosirea rutelor alternative de export, reducerea temporară a cererii, creşterea producţiei în alte regiuni şi scăderea temporară a importurilor chineze.

Analiştii se întreabă însă cât timp mai pot funcţiona aceste mecanisme.

Energy Aspects consideră că fundamentele pieţei petrolului sunt în prezent mai favorabile creşterii preţurilor decât sugerează cotaţiile actuale.

Piaţa a reacţionat rapid în ultimele săptămâni la orice informaţie privind posibilitatea unui acord, anticipând normalizarea transporturilor prin Ormuz înainte ca aceasta să se producă efectiv.

Dacă negocierile nu aduc rezultate, importurile Chinei continuă să crească, iar stocurile statelor dezvoltate se reduc într-un ritm accelerat, această discrepanţă dintre aşteptările investitorilor şi situaţia fizică a aprovizionării ar putea dispărea rapid, împingând petrolul din nou puternic în sus.