Utilizarea masivă a dronelor de către Ucraina pune capăt erei diviziilor de tancuri rusești

Înainte de războiul împotriva Ucrainei, armata rusă considera tancurile ca fiind principala sa forță de atac. Acum această strategie și-a dovedit limitele și va trece, cât de curând, de pe front în manualele de istorie, scrie digi24.ro, citată de MOLDPRES.

Amploarea cu care forțele de apărare ale Ucrainei utilizează dronele obligă armata rusă să reconsidere rolul practic al tuturor tipurilor de arme grele în războiul modern, inclusiv al tancurilor și elicopterelor. Mai mult, era diviziilor de tancuri ale Gărzii și a altor formațiuni mecanizate mari din armata rusă a ajuns efectiv la un sfârșit ireversibil. Drept urmare, accentul trebuie să se mute acum către așa-numitele „armate de drone”.

Acesta este mesajul central al unui articol publicat recent de Centrul rus pentru Analiza Strategiilor și Tehnologiilor (CAST), prin intermediul canalului de propagandă Kommersant. Articolul este demn de remarcat deoarece prezintă unul dintre vectorii posibili pentru dezvoltarea viitoare a forțelor armate ale statului agresor.

Un argument central al articolului CAST este că acum conducerea militară rusă ar trebui să renunțe la teza de lungă durată conform căreia „tancurile vor avea în continuare momentul lor” și să adopte în schimb o nouă logică: „dronele vor avea în continuare momentul lor”.

Pe măsură ce componentele electronice continuă să se miniaturizeze și să devină mai ieftine, iar soluțiile centrate pe rețea și tehnologiile de inteligență artificială avansează, capacitatea de a desfășura roiuri de drone ieftine pentru a lovi ținte la adâncimi variabile dincolo de linia de contact se va extinde inevitabil.

Astfel, contracararea UAV-urilor și „curățarea cerului” de acestea va deveni forma dominantă a operațiunilor de luptă. În consecință, confruntarea pe câmpul de luptă va lua din ce în ce mai mult forma unei lupte pentru „superioritatea focului dronelor”, a cărei realizare va fi o condiție prealabilă pentru avansarea pe teren și stabilirea unui control efectiv asupra teritoriului.

În consecință, structura forțelor, echipamentul tehnic și armamentul trebuie să fie subordonate sarcinii de a obține această „superioritate a focului dronelor” și de a crea spațiu operațional în astfel de condiții.

Autorii CAST susțin în continuare că, dincolo de considerentele ideologice și tehnologice, trecerea la „armadele de drone” are și o dimensiune pur practică (financiară). Economia Rusiei, sugerează ei, nu va putea susține permanent nivelul extrem de ridicat al cheltuielilor militare observat în timpul actualului război pe scară largă împotriva Ucrainei. Ca urmare, o abordare a reînarmării care încearcă să „finanțeze totul dintr-o dată” riscă să se soldeze cu faptul că armata rusă nu va primi nimic.

Ei subliniază că, în cei 30 de ani de la prăbușirea URSS, industria de apărare a Rusiei nu a reușit să producă un adevărat „tanc de generație următoare”. Proiecte precum Obiectul 195 și T-14 Armata s-au dovedit a fi eșuate. În acest stadiu, industria rusă nu poate oferi mai mult decât recondiționarea și modernizarea platformelor T-72 și T-80 vechi.

În opinia lor, acest lucru ridică întrebarea dacă continuarea lucrărilor la tancurile de luptă „clasice” este justificată sau dacă ar trebui dezvoltate în schimb tipuri fundamental noi de vehicule blindate de luptă.

Potrivit CAST, reevaluări similare sunt necesare pentru elicopterele de luptă, considerate o categorie extrem de costisitoare de armament, precum și pentru artilerie și alte forme de arme grele „tradiționale”.

Din perspectiva Defense Express, două puncte cheie ies în evidență.

În primul rând, analiștii ruși recunosc în mod deschis necesitatea stabilirii priorităților, recunoscând că resursele financiare necesare pentru finanțarea simultană a tuturor programelor de reînarmare dorite ar putea să nu mai fie disponibile.

În al doilea rând, schimbarea retorică de la „tancurile vor avea în continuare rolul lor” la „dronele vor avea în continuare rolul lor” sugerează că rolul UAV-urilor ca categorie dominantă de arme în războiul modern nu este încă evident pentru o parte semnificativă a conducerii militare și politice a Rusiei, chiar și după ani de experiență pe câmpul de luptă din Ucraina.