Deportările staliniste în Basarabia // Artur Leșcu, istoric, WatchDog: „Au fost deportați în Siberia și Kazahstan cei care țineau cel mai mult la limbă și istorie”

În iunie 1941, peste 22.000 de oameni din Basarabia au fost smulși din casele lor și trimiși în Siberia și Kazahstan, într-unul dintre cele mai violente episoade ale ocupației sovietice. Intelectuali, funcționari, preoți și țărani înstăriți au devenit „dușmani ai poporului” doar pentru că gândeau liber, aveau pământ sau vorbeau românește. Istoricul Artur Leșcu de la WatchDog descrie aceste deportări ca o formă de exterminare lentă, menită să șteargă orice urmă de identitate națională, comunică MOLDPRES.


„Primii au fost deportați 22.000 de oameni: intelectuali, proprietari de pământuri, primari, profesori, studenți, mici negustori. Totul pentru ca procesul de sovietizare a teritoriului proaspăt ocupat să fie cât mai rapid. Ca să fie ștearsă orice memorie că teritoriul dintre Prut și Nistru a fost parte inalienabilă a unui alt stat”.



„Dacă ar putea, puterea sovietică ar nimici toți locuitorii din Basarabia, aducând aici oameni noi. Asta e esența totalitarismului, crearea dușmanilor și lupta veșnică contra acestor dușmani imaginari. La noi, în Basarabia, primii în rândul dușmanilor au fost înscriși intelectuali”.


Potrivit istoricului, „esența totalitarismului este crearea veșnică de dușmani imaginari”. În Basarabia, regimul sovietic i-a găsit mai întâi în intelectualitate, apoi în țăranii care refuzau colectivizarea.

Leșcu atrage atenția că pentru Basarabia, sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial nu a însemnat pacea, ci începutul unei serii de tragedii: foametea organizată din 1946, valurile de deportări din 1949 și 1951 și teroarea permanentă asupra populației.

 



Citește și: 84 de ani de la primul val al deportărilor staliniste: peste 30.000 de oameni, expulzați