REPORTAJ MOLDPRES // China verde de pe platoul tibetan: regiunea Aba, exemplu de conviețuire în stil modern între om, tradiție și natură

La peste 3 000 de metri altitudine, acolo unde aerul este rarefiat, iar munții par să atingă cerul, regiunea Aba din provincia Sichuan oferă o imagine rară despre relația dintre om și natură. Aici, pe marginea estică a Podișului Tibet-Qinghai, protecția ecosistemelor nu este doar o politică de stat, ci o condiție pentru supraviețuire și dezvoltare.

Aba – Regiunea Autonomă Tibetană și Qiang – este una dintre cele mai importante zone ecologice ale Chinei. Cu o suprafață de 84,2 mii de kilometri pătrați, regiunea reprezintă un adevărat „scut verde” pentru cursurile superioare ale fluviilor Yangtze și Huanghe (Fluviul Galben). Aici se află una dintre cele mai mari zone umede de altitudine din lume – mlaștinile Zoige (Ruoergai), ecosisteme fragile care joacă un rol esențial în reglarea apei, conservarea biodiversității și combaterea schimbărilor climatice.

Trimisul special MOLDPRES a descoperit în această călătorie că Aba încearcă să găsească un echilibru delicat: dezvoltare economică fără distrugerea naturii, turism fără degradarea peisajului, modernizare fără pierderea tradițiilor.

Mlaștinile care au renăscut după intervenția omului

În trecut, ecosistemele de la Ruoergai au fost afectate de drenarea terenurilor, pășunatul excesiv și schimbările climatice. Reducerea nivelului apei a pus în pericol funcțiile naturale ale zonelor umede.

Astăzi, peisajul este unul al regenerării.

În zona umedă Jigangqiao, autoritățile locale au investit 49,8 milioane de yuani într-un proiect de refacere ecologică. Au fost construite un baraj ecologic mic și 100 de micro-baraje, măsuri care au permis ridicarea nivelului apelor subterane cu peste 20 de centimetri în zonele restaurate.

Rezultatul: aproximativ 150 de hectare de zone umede au fost restaurate, iar numărul speciilor de păsări de apă și alte viețuitoare a crescut cu 20.

Pe potecile amenajate printre mlaștini, vizitatorii pot observa astăzi un ecosistem revenit la viață – plante specifice zonelor alpine, păsări migratoare și specii rare care și-au găsit din nou habitatul.


„Natura nu trebuie doar protejată, ci și ajutată să se refacă”, pare să fie filosofia după care sunt construite aceste proiecte.


Turismul care respectă natura: de la pășuni la experiențe ecologice

În satul Xiahalama din districtul Hongyuan, dezvoltarea rurală a primit o nouă direcție: turismul pastoral ecologic.

Localnicii nu au renunțat la tradiția creșterii animalelor, dar au adăugat noi activități economice: campinguri pentru rulote, pensiuni în mijlocul naturii, experiențe de viață nomadă, plimbări călare și tururi culturale.

Modelul este unul interesant: activele colective ale satului sunt implicate în afacere, iar veniturile sunt distribuite comunității.

În 2025, economia colectivă a satului a generat venituri de 1,15 milioane de yuani, iar dividendele pentru locuitori au ajuns la 686,2 mii de yuani. Totodată, 23 de persoane și-au găsit locuri de muncă fără să plece din comunitate.

Este un exemplu despre cum protecția naturii poate deveni o sursă de prosperitate pentru oameni.

Iacul tibetan – între tradiție, economie verde și tehnologie

Un alt exemplu al folosirii inteligente a resurselor locale este industria laptelui de iac.

În Hongyuan, o fabrică fondată încă în 1956 s-a transformat într-un grup modern care combină cercetarea, producția și promovarea produselor alimentare obținute din lapte de iac.

Compania promovează principiul „zero adaosuri” în procesul de producție și a creat un sistem modern de colectare a laptelui, cu puncte mobile și trasee specializate pe o rază de aproximativ 300 de kilometri.

Laptele praf de iac produs aici este primul produs lactat chinezesc care a primit protecție prin indicație geografică și certificări ecologice în China, Uniunea Europeană și Statele Unite.

Este o demonstrație că tradiția pastorală poate fi integrată într-un model economic modern și sustenabil.

Când tehnologia zboară deasupra naturii, dar nu o deranjează

În districtul Ruoergai, chiar și dezvoltarea tehnologică este adaptată mediului.

Centrul de aviație de mică altitudine din regiune este un proiect nou, care combină turismul, monitorizarea ecologică și serviciile de urgență.

Aici sunt folosite elicoptere moderne pentru zboruri turistice, dar traseele sunt stabilite astfel încât să evite zonele importante pentru păsările migratoare. Sunt utilizate aparate cu zgomot redus pentru a diminua impactul asupra mediului.

Astfel, aviația devine nu doar un mijloc de agrement, ci și un instrument pentru supravegherea ecosistemelor și intervenții rapide în situații de urgență.

Huahu – lacul florilor care protejează cocorul cu gât negru

Una dintre cele mai spectaculoase destinații ale regiunii este zona ecoturistică Huahu – „Lacul Florilor”.

Aflat în centrul mlaștinilor Ruoergai, acest teritoriu este o zonă importantă pentru reproducerea cocorului cu gât negru, o specie rară protejată.

În trecut, pășunatul și scăderea nivelului apei au afectat ecosistemul. Astăzi, autoritățile aplică un sistem complex de protecție: refacerea nivelului apei, limitarea pășunatului, plantarea speciilor native, controlul dăunătorilor și patrularea permanentă.

Rezultatul este vizibil: vegetația originală s-a refăcut, iar peste 100 de specii de animale sălbatice trăiesc din nou în această zonă.

Turismul este permis, dar strict controlat. Vizitatorii circulă pe trasee ecologice special amenajate, astfel încât natura să rămână prioritară.

Patrimoniul natural merge mână în mână cu patrimoniul cultural

Aba nu înseamnă doar munți, lacuri și păduri. Este și un spațiu al culturilor tibetană și Qiang, unde tradițiile vechi sunt păstrate și transformate în resurse pentru generațiile viitoare.

Dansul „Guozhuang”, inclus în patrimoniul cultural imaterial național, reunește comunitățile în jurul valorilor comune. Meșteșugurile tradiționale, precum pielăria familiei Wang din orașul vechi Songpan, continuă să existe datorită transmiterii lor între generații.

În același timp, obiective precum orașul antic Qiang demonstrează cum cultura poate deveni o punte între trecut și viitor.

Huanglong – lecția protejării unui patrimoniu mondial

Un simbol al acestei filozofii este zona Huanglong, inclusă în anul 1992 în Lista patrimoniului mondial UNESCO, iar în 2025 în Lista Verde a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.

Celebrele lacuri colorate, terasele de travertin, pădurile și munții acoperiți de zăpadă formează un peisaj unic.

Aici, protecția nu înseamnă izolarea naturii de oameni, ci găsirea unei forme de conviețuire. Traseele turistice sunt limitate, infrastructura este adaptată, iar vizitatorii sunt încurajați să descopere frumusețea fără a afecta echilibrul ecologic.

Aba – o lecție pentru lumea întreagă

Experiența regiunii Aba arată că protecția mediului nu trebuie privită ca o piedică în calea dezvoltării. Dimpotrivă, natura conservată poate deveni baza unei economii durabile, a turismului responsabil și a unei vieți mai bune pentru comunități.

Pe platoul tibetan, unde omul a trăit timp de secole în armonie cu munții și pășunile, China încearcă astăzi să combine tradiția cu tehnologia, conservarea cu dezvoltarea.

Iar mesajul care se desprinde din această regiune este simplu: atunci când natura este protejată, ea devine cel mai valoros partener al omului.